Simbioza

Incerc de multe ori sa imi explic ce s-a putut intampla,cum am ajuns in punctul acela si parca imi aduc aminte…Mi-aduc aminte cum am inceput la un moment ce nu-l pot defini, sa ne scufundam in asternuturi intunecate.Ne surprindeamunul altuia privirile,dar foarte rar.Singurele lucruri pe care le vedeam mai des erau o perna si o plapuma pline de umbre.Stii diminetiile obosite in care mai vrei sa dormi si te intorci cu fata ca si cum ai incerca sa iesi din dimensiunea asta?!Ei bine…noi faceam asta de doi ani de zile.Intorceam capul la perna si ne puneam plapuma in cap incercand sa ne ascundem de acordul sfarsitului ca de lumina matinala…Ne miscam sub patura aceea ca doi gemeni in pantecul mamei.Miscari usoare,plutite,de-abia atinse,ca si cum cineva derula filmul nostru cu incetinitorul….Si stii ce ne prevestea?Faptul ca nu auzeam niciun cantec…Trebuia sa fii stiut ca lucrurile au sa merga prost daca nu auzim muzica…totul era asa de stins si linistit.Stii simbolul zodiei noastre? a pestiilor? Sunt doi amfibieni legati printr-un cordon unul coboara celalalt urca…cat ne mai reprezinta suntem amandoi pestele de sus dar in planuri diferite ale vietii,simultan insa suntem si pestele de jos. Acum doar stau sa numar de cate ori mi-ai zgariat pielea acoperita cu solzi . Cat mi-ai ranit coada de peste fara sa descoperi vreodata frumusetea-mi de sirena si eu nu te-am parasit …ei lasa ca ai facut-o tu in final…In inconstienta mea cred ca realizasem x ca nu o sa fim inntotdeauna impreuna, dar n-am avut niciodata puterea sa recunosc pana nu m-a coplesit…si atunci a fost de doua ori mai rau.De ce nu ne-am putut naste impreuna?De ce trebuie sa fie inntotdeauna unul din gemeni primul?De ce nu pot veni deodata amandoi?
Acum esti afara. Ar trebui sa te urmez si eu cat de curand, dar au aparut complicatii si doctorii nu stiu daca ma vor putea smulge din asternuturile intunecate fara sa ma raneasca?…Nu conteaza acum oricum suntem despartiti…

times they are a-changin’

2009
-vai adu-mi aminte sa-ti prezint pe cineva?
-pe cine?
- e o tipa super draguta si foarte calumea. si sa vezi ce fain se imbraca, e destul de populara…:)
-okey,de-abia astept!

2009
-Salut!
-Buna…
-ce faci? Pe cine imi prezinti?
-ea e julie!
-incantat!
-la fel!
-si julie…?, vrei sa te lansezi in muzica?
-da!
-pai nu cred ca e vreo problema…vad ca ai putina voce, arati bine o sa prinzi la public si daca facem ceva mai comercial…o dicoteca, un dans, poate o fusta mai scurta..
-super!
- ei mai am niste treaba, business is business!
-ne vedem in studio, vineri…

1962
-D-le Harisson, ar dori un domn sa inchirieze studioul dar n-are toti banii, il primiti?
-Are ceva de spus?-
-aaa…da!
-Atunci cheama-l si spunei sa nu-si faca griji in privinta baniilor
Peste cateva luni, Bob Dylan avea sa-si lanseze primul album.

Pentru ca timpurile se schimba , se schimba si oamenii si situatiile politice, totul…In anii 1960-1970 cand America era in mijlocul unei revolutii iar curentul hippie (devenit ulterior un adevarat fenomen sociologic)lua amploare erai judecat dupa ceea ce aveai de spus, erai condamnat daca nu aveai nicio opinie, acum esti judecat doar dupa aparente.
P.S. Pentru ca m-am saturat de cei de-o varsta cu mine, pentru ca singurul lucru care ii intereseaza e cum sa arate mai bine, pentru ca nu sunt o persoana interesanta deoarece nu ma imbrac la moda sau nu ma tund nu stiu cum sau n-a corpul proportionat ca fotomodelele, pentru ca am mai cunoscut o singura persoana care prefera, ca mine, sa fii murit de supradoza la woodstock-ul din
‘69 decat sa vada in ce hal a ajuns lumea aici, acum….sunt obosita sa fiu de atatia ani o outsider.

bro?

Prietene,….frate….? Am inghetat ca un cadavru sub comportamentul tau de clestar. Te-ai porti de parca nu mi-ai fi incalzit talia subtire in maini. Talia mea e de mercur,da ,e de un metal rece,fluid. Mainile tale de lut cald mi-au incalzit mercurul iar acum, frate te faci ca esti constient de viitor, ca te intereseaza meseria pe care o s-o practici, ca te pasioneaza politica si ca, mintea pe care eu am cunoscut-o a fost sfaramata …de ce faci asta? Imi pot spune doar elementele de la chimie, pe care atat de bine le citesc ca am incasat un 3….mda te faci ca ai uitat de diminetile pierdute in ceasafuri, de hamacul incarcat cu stele, de bucuriile pe care trebuia sa le mancam duminica la 11 cand ne trezeam,caci dimineata de sambata eu mi-o pierdem cu Oana la ceramica spunandu-I povesti de adormit copii despre potrivirea noastra, despre cum noi formam nu un cuplu ci o culoare!… noi formam culoarea primara albastru , o culoare primara , noi nu eram”fiecare in parte” cate o culoare primara ce impreuna formau una diferita de noi, una secundara….nu!….eu eram priviri amplificate de dermatograful negru, iar tu erai zambetele sterse de pe paginile fumate , iar impreuna nu eram o culoare secundara formata oricand dupa o anumita compozitiie, eram o culoare primara ce n-are compozitie, ce pur si simplu exista….Te comporti de parca nu mi-ai fi sarutat gatul, gatul meu, pe care l-am acoperit saptamana asta cu un fular gigant ca sa nu se mai vada urmele gri de grafit ale buzelor tale…de ce bro? de ce iti dai toate silinta pentru a-mi nega existenta in viata-ti? cred ca te bucuri ca n-avem poze impreuna asa poate ti-ar fi venit mai greu… desii nu e mare lucru sa dai clik-dreapta, delete. Era mai greu cu cele pe hartie fotografica, alea trebuiau arse sau ascunse… si mi se pare ca cu cat tehnologia avanseaza cu atat ne trensformam mai mult in niste roboti reci,lipsiti de sentimente care-si pot sterge amintirile la secunda. “N-ai trecut peste in pielea mea?” ei bine iarta-ma daca nu sunt ca tinesi iarta-ma daca acum am sa invoc versurile cantecului:
Nu ai cum sa lasi cum sa uiti totul in noapte
Oricat de usor ti-ar parea
Stinge o stea si ramai pe sub pleoape
Stinge si luna amar cu ea…

Si ma gandesc cateodata ca defapt singurele lucruri care ne-au ramas sunt cantecele si mi se pare trist si in acelasi timp sufiecient,dureros…cat mai stateam unul langa altul cu castile tale, cat mai fredonam impreuna, cand toate subiectele de pe lume se rezumau la muzica cand fiecare intamplare era legata de o melodie…si cateodata stau si rad pentru ca nu-mi aduc aminte semnificatia lui lemon tree de la fool’s garden asa ca macar pe cantecul asat POT fi fericita, te POT intelege bro, fara sa fiu nevoita sa violez vreuna-mi din legile sacre…

undressed, uncovered feelings.

Ma dezbrac.Imi dau jos maioul MNG, negru, sporty si jeansii uzati. Raman in lenjeria mea de corp neagra. Imi iau de la gat lantul meu. Un medalion facut din cupru,cupru negru si otel inoxidabil sub forma a trei rotite postate pe un suport dreptunghiular pe care le poti invarti cu mana(mi-e teama ca deja mi-am facut un tic din asta)…La mana am un snur din piele,legat in mai multe randuri pe care nu-l dau jos niciodata.L-am gasit in geaca de piele a bunicului meu motociclist.Imi privesc imaginea reflectata in oglinda.E atat de ciudat! Nu seamana deloc cu corpurile modelelor care pozeaza pentru companiile ca Jolidon…..Ii lipseste erotismul,sexualitatea. Corpul meu cu solduri mici, cu pieptul de-a dreptul plat,oasele care mi se vad pe-ici pe colo.Corpul meu e necomercia, e o vulgaritate adusa frumusetii si feminitatii….Corpul meu e necomercial.Imi trantesc pe mine un tricou lalai,alb care imi vine pana la genunchi.Arata asa ciudat bratul meu cu maneca alba pana la cot, cu umerii mult lasati pt. ca mi-e f. mare. Bratara neagra de la incheietura si unghiile visinii contrasteaza cu pielea mea alba,nebronzata.

Ma trezesc. Cobor scarile si intru in baie. Ma uit in oglinda si imi vad fata intepata cu parul acela ravasit de propria-mi nebunie.Urc in dormitor si ma asez din nou in pat.te uiti la mine cu ochii intredeschisi de somn. te vad si iti spun ca sunt ciufulita si zapacita in dimineata asta.Stau pe burta langa tine si ma rezem in coate,tu stai pe spate cu antebratul trantit peste ochi si imi spui fericit ca nu conteaza. Zambesc cu un zambet scaldat in bucurie sin in lumina diminetii, iar reflexiile luise oglindesc in parul meu castaniu. “nu conteaza”-ul tau il pretuiesc mai mult decat orice compliment pe care l-as fi putut primi cand eram aranjata si fardata si e unul dintre cele mai sincere lucruri pe care le-am auzit in ultimul timp.Ne sarutam.Incepem sa povestim vrute si nevrute.Discutii amortite printre cersafuri bej.ma joc cu tine, incep sa te gadil.Tu intri in joc.Rasete. Apoi iti spun ca stiu ca nu-ti place modul meu de trezire(tigari,cafea&co.)si am vrut sa te fac sa iesi din amorteala altfel. Imi multumesti ca stiu. Ma asez cu capul pe abdomenul tau, cu privirea atintita spre tavan,stau perpendicular pe tine, visez la noptile noastre de acum doi ani, visez la zilele in care eu eram ieri-ul tau,astazi-ul tau si maine-ul tau si cat de mult urasc sa fiu doar una dintre cele multe si mi-e dor de tine cel de acum doi ani,de simplitate…..dor de duca…..

mai stii vremea aia cand…..?

Mai stii vremea aia cand imparteam totul? Mai stii vremea aia cand imparteam mancarea la scoala si creionul cu pestele zburator? Mai stii vremea aia cand imparteam bucuriile si tristetile si raceala de iarna?Mai stii cand imparteam castiile si hainele? Mai stii vremea aia cand imparteam free hugs? Mai stii vremea aia cand imparteam caietele si notitele si banca ca sa aveam spatiu egal pentru desenele cu dinozauri, sosete si cactusi? Mai stii cand imparteam priviri ironice ratatilor din clasa? Mai stii cand imparteam povestile si barfele si parerile si durerile? Mai stii cand imparteam scarile ca sa lungim conversatia? Mai stii cand imparteam totul? sau ai uitat….

P.S.Ar fi putut fi dar s-au varsat…

sarbatori departe…(i’m not that bad…)

Sarbatorile astea o sa mi le petrec departe de sibiu, de romania. Ma duc la varame-a in Germania. Nu nu ma face sa ma simt extraordinar, nu nu ma inteleg incredibil cu ea, dar……here we go again, i’m starting on my own, 15 years and half of one and i’m standing all alone….i’m not that bad,i’m not that bad, in my, in my heart….eu nu sunt ca “ele”, nu am patru oferte de revelion si nu stiu unde sa ma duc ca sa nu se supere niciunul din aia 100 de prieteni ai mei….de 15 ani fac revelionul cu ai mei, acum doi ani am avut o(una, nu trei sau patru) oferta din partea unui “amic” care acum m-a cam tirat din viata lui pt ca s-a plictisit (si pentru ca nu m-am culcat cu el probabil…) in rest doar cu parintii….bine stiu ca sarbatorile in general le petreci cu parintii, eu vorbeam acum mai mult de revelion…..Mda si ca sa nu ma mai gandesc la cat de loosera sunt eu si sa-mi fac procese de constiinta m-am gandit sa plec undeva departe de orasul asta imputit, de liceul asta plin de fite(ca toate liceele de altfel), de “prietenii” astia tampiti( carora nu le mai ajungi la nas nici cu o prajina de doi metri), de trecutul meu care deja devine lugubru bantuindu-ma tot timpu’….unii ar spune…:”waaa! iti petreci sarbatorile in strainatate!…”, eu as da oricand prostia aia de strainatate pentru un revelion cu niste amici adevarati aici in tara mea de bastina,…nimic nu m-ar face mai fericita…..

O calatorie mai lunga

Mda am scris textul asta mai de mult, dar inca il mai simt alergandu-mi prin minte si zvarcolindu-se prin suflet asa ca m-am gandit sa-l pun si aici:
M-am urcat in masina aceea veche si am pornit, eram doar eu in masina, iar aceasta se conducea singura. De cate ori incercam sa pun mana pe volan nu puteam sa-i schimb directia., nu faceam nimic, si-o schimba singura la anumite rascruci asa ca m-am lasat dusa zi si noapte. Nu purtam centura, nu aveam de ce era ca si cum as fi incercat sa ma protejez de privirele celorlalti nu doar pentru ca o sa ma judece si nu o sa ma inteleaga dar si pentru ca ca o sa se sperie cand o sa se uite in ochii mei, cand or sa vada ce au distrus. E inutil sa te protejezi de privirile lor, or sa gaseasca oricum o cale sa se holbeze la tine. Automobilul mergea normal dar inauntrul lui totul se misca mult mai incet te indemna la somn.Era ca in vesnica poveste pe care ne-o spuneau profesorii si parintii ca daca nu dormi intre anumite ore atunci cand corpul se reface cel mai bine o sa-ti distrugi neuronii din cauza suprasolicitari avand in vedere ironia vietii exact intre orele acele nu putem dormi, ori avem ceva de facut ori suntem macinati pe dinauntru si obositi, atat de obositi ca nu mai putem nici macar dormi, atat de obositi ca ar fi de preferat sa respire altcineva in locul nostru. Si in aceasta masina era de prferat sa dormi si sa nu iti pui atatea intrebari in legatura cu ceea ce se intampla dar cine ar fi putut dormi? Mi-am adus aminte de un cantec vechi al celor de la Coldplay :”….luminile or sa te conduca acasa si o sa-ti incalzeasca oasele iar eu o sa incerc sa te repar…”. Mi-am adus aminte de acel cantec cand am vazut ca sunt in suburbiile unui oras mare luminat.
Masina mea s-a oprit iar eu am coborat . Actionam fara scop poate exact mijlocul meu de transport m-a invatat asta, sa nu caut ceva anume caci le voi gasi oricum, asa ca am inceput sa ma plimb pe strazile animate de viata, pline cu alti oameni. Asta arata mai mult a ceea ce eram eu invatata ca este normal… dar de cand pot eu spune ce este normal, pana la urma asa am ajuns sa fiu catalogata o ciudata si sa nu fiu inteleasa, pentru ca cei care au facut-o credeau ca numai ce tine de ei este normal, oricum le era greu sa ma inteleaga daca nu imposibil pentru ca adeseori e greu sa intelegi ceva diferit de tine dar imi mai aduc aminte ca nu le-am cerut asta, le-am cerut sa ma accepte sa ma simta n-am pretins nici un moment sa ma inteleaga . Stateam si ma gandeam la toate astea ….eu n-o sa fac aceleasi greseli pe care le-au facut ei n-am de gand sa consider ceva anormal. Mi-am continuat drumul prin orasul acela nu mi-am dat niciodata seama cat timp am petrecut acolo, dar l-am parasit inainte ca lucrurile s-o ia razna. Intalneam oameni care imi spuneau ca ma cunosc si eu ii stiam dar fara sa imi dau seama de unde, nu mi se parea un lucru rau dar apoi i-am vazut pe ei si mi-am adus aminte …erau cei care m-au catalogat gresit, erau cei care mi-au intors viata pe dos erau cei din cauza carora am plecat din acest oras exact din punctul in care stateam acum, acum imi aduceam aminte ca am fugit cu masina aceea ca sa scap de amintiri, de ei, de tot. Am facut-o pentru a doua oara am fugit la masina mea dar de data asta nu de frica ci pentru ca nu mai era nimic de spus. Masina gonea acum pe un drum, o alta masina venea spre mine bineinteles ne-am ciocnit.
Acela a fost momentul in care m-am trezit eram intr-un spital imi amintesc ca ma internasem acolo pentru o operatie facusem amigdalita. Peste putin timp am avut un vizitator, era o colega cand a intrat in camera m-am uitat la ea si am realizat ca n-o sa pot niciodata sa fug din orasul asta in care m-am consacrat prin “ciudatenia” mea iar ei o sa ramana cei cu care o sa raman desi nu imi doresc sa fiu cu ei.

necizelat, un nou inceput si trebuie sa ma comport ca si cum n-as avea in spate poverile fostelor inceputuri….

As putea scrie sute de pagini ca metafora a ceea ce am simtit in ultimul timp si n-ar fi de ajuns….
Pasesc pe-un coridor batran, as vrea sa pot merge cu ochii inchisi, ca sa nu vad privirile ce-mi spun lucrul acela deja stiut, ca nu ma potrivesc acelui loc, ca nu sunt gata, nu sunt pregatita, sa fiu lovita in aripile de hartie gri…ma simt ca un fetus incomplet dezvoltat, ca un copil nascut prematur sau ca un geaman nascut prea matur.Si e greu sa-ti pastrzi inima deschisa cand pana si prietenii te ranesc. Un pian ucigator imi rasuna in minte amintinu-mi versurile cantecului…”E ca atunci cand uiti versurile melodiei tale preferate, nu-ti vine a crede intotdeauna o fredonai,intotdeauna curgea ca un lichid parelel cu drumul tau.Era atat de usor si cuvintele atat de dulci, nu ti-l mai poti amintei incerci sa simti ritmul….”Desii fac acelasi lucru de 8 ani incoace acum e diferit, e mult mai greu, anul trecut era rutina,iar azi sunt complet debusolata, cad precum frunzele ce-au tradat dinnou copacii…Visez ore in sir ca si cum asata ar putea compensa realitatea.Pe cat de dulci snt momentele astea, pe atat de grele sunt cele din timpul deziluzionarilor mele, cand apuc jucaria nebunului care ma face sa imi aplec usor capul intr-o parte, sa privesc in gol, sa simt demonii crescand in mine, provocand pe cat de multa anxietate si complexe pr tot atat de multa ura ca in final sa pufnesc intr-un ras isteric…..

n-ai stiut(eschimosule)….si nici n-o sa stii vreodata…

-n-am stiut……
-n-ai stiut multe….N-ai stiut ca eu in fiecare dimineata sorbeam din cana cu Bart Simson nu pentru ca mi-ar fi placut ci pentru ca stiam ca te distreaza pe tine asa ca incepeam ziua cu un zambet. N-ai stiu ca imi uitam intentionat esarfele la tine ca sa imi simti mirosul, sa ti-l aduci aminte…N-ai stiu ca atunci cand am avut ocazia sa iti iau apararea ti-o luam fara sa ma gandesc sau sa cantaresc, nu conta pentru mine, daca meritai sau nu, daca ieseam eu bine sau nu, argumentul asta mi se parea mai tare ca orice:” sunt prietena lui si e de datoria mea, scrie in fisa postului meu de amica a ta…”. N-ai stiu cat mai ranit si cate nopti n-am dormit din cauza ta, n-ai stiu ca diriga m-a trimis acasa a doua zi dupa certa noastra cand m-a vazut, plangeam in fiecare pauza, n-ai stiu cate am tinut in mine. N-ai stiu si n-o sa stii cate am vrut sa-ti spun si dintr-un motiv sau altul nu ti-am spus. N-ai stiut ca dupa ce aveam o conversatie faina cu tine nu ieseam de pe mess, intram pe invisible si o reciteam, atat de fericita eram…si apoi ieseam.N-ai de unde sa stii ca de 2 ani incoace nu trece o zi fara sa ma gandesc la tine, nu stiu daca pentru ca sunt obsedata sau indragostita sau doar pentru ca te cunosc asa de bine incat atunci cand vad o compozitie sau ascult un cantec nou, primul gand care imi vine in gand e daca iti va place si tie. N-ai stiu nici ca atunci cand mi se intampla ceva fie el bine sau rau prima persoana cu care vroiam sa vorbesc erai tu, pe cele bune ti le mai spuneam
Dar cand venea vorba de celelalte evitam… mi-era frica ca o sa ma caondamni o sa spui ca sunt o plangaciosa sau ca o sa te enervez, asa ca tineam in mine desii eu ascultam durerile tale pentru ca ma gandeam ca asa o sa-ti fie mai usor, ca-ti fac un bine, si eram fericita stiind ca te simti mai bine. Nu vreau sa spun ca tu ai gresit tot iar eu am fost perfecta pentru ca vina intr-o relatie se imparte intotdeauna la doi, vreau doar sa spun ca tu n-ai stiut toate asteea.Mai stii cand ne-am cerat din cauza ei, aveai un limbaj atat de violent incat am crezut ca m-ai fi lovit daca ai fi putut si mi-a fost frica….n-ai stiut nici asta nici ca dupa aceea am inceput sa am cosmaruri cu ea si complexe.Ca nu sunt inalta, ca nu sunt mai bine-facuta, ca n-am sanii mai mari, ca nu sunt blonda, ca n-am ochii albastrii, ca nu sunt la moda,ca nu sunt populara si dracu’ mai stie….n-ai stiut ca nu mai ascult formatii care inainte imi placeau pt ca stiu ca si ea le asculta sau pt ca le am de la tine si tu de la ea….n-ai stiut asta….n-ai stiut ca atunci cand ziceam „te iubesc…” nu eram prea departe de adevar.N-ai stiut ca mi-am separat muzica de la tine din calculator de restul muzicii si am ascuns-o ca sa nu imi mai aduc aminte si ca s-o uit, sa n-o mai ascult.N-ai stiut ca am rugat-o pe Laura sa-mi mai dea odata ‚”Timpuri Noi” ca sa le ascult si sa ma gandesc la ea nu la tine…..n-ai stiut cat de mandra eram ca sunt nascuta doar cu o zi inaintea ta si ca suntem pesti amandoi si telepatici…n-ai de unde sa stii ca eram asa de fericita odata din cauza ta incat mama si acum crede ca eram high….N-ai stiut cat de rau imi parea ca n-avem poze impreuna ca sa ascult photogrph de la nickelblack si sa aiba o insemnatate mai mare.N-ai stiut ca eu am tinut minte toate lucrurile … ca primul nostru sarut, sau seara aia de august de la cabana, sau cum iti tremurau mainile pe talia mea, pt ca am fost prima pe care ai pupat-o du ce ti-ai pus pierce in limba…..cred ca de aia….oricum asta s-a intamplat demult, si o singura data, asa ca probabil ca orgoliul tau masculin nu te lasa sa iti amintesti, desi eu stiu si cu ce eram imbracata, purtam puloverul mov, jensii cei mai largi, de un maro spalacit, si o bluza pe gat,tu erai intr-un tricou negru si niste pantaloni gri…..cate n-ai stiut….N-ai stiut ca nu ti-am spus niciodata toate astea pentru ca eu STIAM ca n-o sa le apreciezi, sau ca o sa le iei ca pe un semn de slabiciune, sau ca daca le-ai citit m-ai injura….n-ai stiut ca planuiesc sa ma duc la psiholog si sa fac terapie ca sa trec peste”noi” , n-ai stiut ca dupa complexe a urmat o amplificare a anxietatii mele si o scadere a increderii in mine precum si o retragere in mine insami, ca nu eram oricum retrasa si timida si sensibila…..n-ai stiut cat de greu mi-a fost sa-mi pastrez inima deschisa cand si prietenii cei mai apropiati ca tine pareau sa ma raneasca doar….n-ai stiut ca dupa ultima noastra disputa mi-am sters nr tau de telefon, mi-am schimbat id-ul de mess si am hotarat incet dar sigura sa nu mai am nicio legatura cu tine pt ca vrei sa-mi vad de viata mea…
Cate n-ai stiut si nici n-o sa stii….niciodata….lucruri pe care doar eu le car , le suport si le stiu, dar lasa sa fie, sa le iau eu ca o hippiota adevarata ce sunt, lasa de la mine, lasa sa fie, lasa sa fie, lasa sa fie , lasa sa fie, let it be, let it be, let it be, let it be, let it be , let it be, let it be, let it , be, lasa sa fie, lasa sa fie, lasa sa fie, let it be , let it be , let it be, let it be , let it be , let it be, let it be, let it be, let it be….

Regina Spektor’s back!

Regina a scos un album nou-nout anul acesta prin Mai care se numeste “Far”. Spre rusinea mea am auzit doar acum de el si m-am hotarat sa va spun si voua! Videoclipurile precum si muzica au ramas caracteristice( adica “altfel” decat restul)si imi plac lafel de mult chiar daca nu sunt lafel de optimiste.:-)